Cruci înalte şi barbare
În privirile mulţimii
Semne ameninţătoare
Pentru pedepsirea crimei.

Viaţa care viaţă nu e
Toată-n răutăţi strâmbată
Sus pe cruce-i prinsă-n cuie
Pentru-a fi aşa-ndreptată.

Un exemplu ce învaţă
Legea cum poate răspunde:
Răul cât ma sus se-nalţă
Să nu poată-a se ascunde.

Cine-ncalcă omenia
Omenirea să nu-ncurce
Făptuind nemernicia
Este spânzurat pe cruce.

Şi atâta lume vine
De prin gloată ca din pândă
Să admire chinul bine
Celui ce-şi primi osândă.

Şi vor râde în plăcere
Că nu ei se-ndoaie-n în moarte,
Ci în viaţă şi putere
Sunt de cruce-aşa departe.

Dar din starea lor de nimeni
Cu religia de minte
Nu-şi văd: mor pe cruci din inimi
Sufletele răstignite.

Fiindcă Viaţa nu le-atinge
Şi habar n-au de Iubire,
Iar din răni nu curge sânge –
Frică doar din linguşire.

***

Iar că mâine-i sărbătoare,
Au venit oameni de treabă
Crucile să le coboare –
Lemnul un folos să aibă.

Şi-n făcliile lor sacre
Li-i privirea uluită:
Că o cruce ca în lacrimi
Este toată-nmugurită!